Pescuitul este o activitate ce isi are originea pierduta in negura istoriei. Conform cercetarilor, se pare ca a aparut in acelasi timp cu vanatoarea, iar aceste metode au constituit singurele cai prin care omul primitiv isi procura alimentele.

De-a lungul timpului, omul a inventat si a dezvoltat mai multe metode de a prinde diferite specii de peste ce traiesc in conditii de mediu diferite.

Primii oameni ce au folosit ustensilele de pescuit au fost oamenii de Cro-magnon, arheologii descoperind recent undite si ancore de pescuit primitive, ce au o varsta de aproximativ 50.000 ani. Cercatarile nu au putut merge insa foarte departe, deoarece locurile in care au trait oamenii de Cro-magnon sunt in prezent acoperite de ape, dar se crede ca primele carlige au fost realizate din os, lemn, sau din ciocuri de animale.

Istoria nu se pierde niciodata

Realizarile oamenilor preistorici au deschis calea carligelor folosite si astazi. Forma acestora se pastreaza aceeasi pana astazi, schimbandu-se numai dimensiunile acestora si materialele din care sunt construite. Exista insa si zone traditionaliste, ce folosesc si in prezent carlige realizate din lemn.

Carligele din os au aparut mai tarziu, dar nu se stie cu precizie data aparitiei acestora, deoarece osul se descompune destul de repede.

Astfel, pescarii din Tara Galilor si Thames utilizeaza carlige din lemn de paducel, despre care spun ca sunt mult mai eficiente si atrag mai bine pestii.

Pescarii Lapp au folosit carligele de lemn pana la sfarsitul secolului al XIX-lea. Acestea erau realizate din lemn de ienupar si erau folosite pentru a pescui vestitul cod de Lofoten (nordul Norvegiei). Carligele erau sculptate minutios si erau arse la final, pentru a rigidiza si ingreuna carligul.

Pescarii suedezi au utilizat pana in anii 1970 carligele din lemn de ienupar, despre care spuneau ca au un miros specific, ce atrage pestii. Dupa parerea lor, pestii scuipau carligele de otel deoarece nu aveau acelasi gust si miros ca si cele de lemn.

Ancorele, cele mai eficiente carlige

Ancorele de pescuit au fost intotdeauna preferate de pescarii ce doreau o captura mare de peste, realizata intr-un timp foarte scurt. Ancorele au fost eficiente datorita faptului ca sunt compuse din trei carlige, amplasate spate in spate si pot intepa pestele indiferent de directia din care soseste.

Ancorele au capatat notorietate odata cu aparitia otelului, in jurul anului 1400. Acestea erau astfel mult mai usor de realizat, iar otelul devenise suficient de elastic pentru a permite obtinerea unor ancore de calitate buna, ce nu se rupeau la tractiunea pestelui sau atunci cand ramaneau agatate in vegetatie.

Ancorele trebuie sa fie bine ascutite, sa intepe prompt si sa aiba un spin bine pozitionat pentru a nu scapa pestele. Acestea pot fi verificate destul de usor, trecand varful carligului peste unghia degetului mare. Daca aceasta este zgariata usor, carligul este bine ascutit si merita cumparat.

Nu incercati insa sub nicio forma sa ascutiti un carlig dupa ce acesta s-a tocit. Carligele se ascut numai pe cale electrochimica, mijloacele clasice (pila, polizor, smirghel) nu vor face de cat sa il strice si sa il faca inutilizabil.